GHIMBIRUL (ZINGIBER OFFICINALE)

GHIMBIRUL, cunoscut in lumea stiintifica sub denumirea de zingiber officinale, are aspectul banal al unui hrean. Se cultiva in Brazilia, Jamaica, Nigeria si intreaga Asie de sud si sud-est, dar cu precadere in India. A fost adus in Europa in timpul cruciadelor.
Tulpina plantei este ramificata si poate atinge chiar si un metru inaltime. Florile cresc grupate in forma de ciorchine, au culoare alba cu dungi purpurii. Frunzele sunt lungi si ascutite. Rizomul sau radacina are forma contorsionata si noduroasa.

Ghimbirul este foarte pretuit in bucatariile orientale, precum cea chineza, indiana, tailandeza, etc. Isi gaseste locul cu usurinta in orice bucatarie, fiind folosit in absolut toate tipurile de mancaruri, de la sosuri, supe, feluri principale, pana la deserturi si bauturi racoritoare sau alcoolice. Gratie uleiului esential pe care il contine, rizomul de ghimbir emana o savoare de lamaie piperata.
Rizomul nu se consuma crud, ci se curata indepartându-se coaja, si se taie in felii care se gatesc ca acompaniment la carnuri sau sosuri, in salate, curry-uri etc. Uneori se consuma pisat sau maruntit. In acest caz ghimbirul arata ca o pulbere fina asemanatoare piperului alb.

Din punct de vedere curativ, ghimbirul este recomandat inca din antichitate in tratamentul a numeroase afectiuni: sensibilitate la frig, dureri de gat, guturai, astm, gripa in faza incipienta, reumatism, rau de masina, rau de miscare, rau de inaltime, senzatie de voma persistenta, tulburari de apetit, digestie dificila, indigestie, gastrita hipoacida, astenie fizica si psihica, convalescenta, balonare, frigiditate.

Este util persoanelor cu circulatie periferica deficitara. Prin stimularea metabolismului, aceasta planta ajuta la eliminarea toxinelor, precum si la intensificarea arderii grasimilor. Ghimbirul este util persoanelor deprimate, fara pofta de viata, lente, letargice, aducand tonus, energie si optimism. Are efecte rapide asupra problemelor reumatice si digestive. Cand a fost descoperita, radacina de ghimbir era folosita ca un agent antiinflamator si impotriva senzatiei de voma. Datorita actiunii sale antiiinflamatoare ghimbirul este benefic in special bolnavilor cu artrita reumatoida. Spre deosebire de medicamentele obisnuite, ghimbirul nu are efectele secundare acestora.
Ceaiul din radacina de ghimbir s-a dovedit eficient si in tratamentul bolnavilor de cancer care au facut chimioterapie. Pe langa faptul ca le inlatura greata, ghimbirul ii ajuta si pe cei cu ameteli si vertijuri. Doza zilnica prescrisa de medic in astfel de situatii a fost de 2-4 capsule sau sub forma de ceai.

INDICATII TERAPEUTICE


Ceaiul de ghimbir este un bun remediu in raceli, fiind un calmant ideal in inflamatiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii.
Ceaiul de ghimbir – mod de preparare

Se pun la fiert 250-300 ml apa.
Dupa ce da in clocot, se adauga 10 g ghimbir proaspat taiat felii subtiri care se fierb inca 10 minute. Ceaiul se poate indulci dupa gust cu miere. Se beau 2-3 cani de ceai fierbinte pe zi.
In caz de tuse, stoarceti o radacina de planta si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml apa fierbinte. Beti cate 1-2 cani pe zi pana la disparitia tusei.
Tinctura - o lingurita de tinctura diluata in 100 ml apa, de 3-4 ori/zi.
Capsule cu extract de ghimbir - se pot lua 2- 3 capsule/zi cu un pahar de apa (dimineata si seara) in timpul mesei.
Dupa o masa copioasa, infuzia de ghimbir este ideala si ajuta la eliminarea gazelor din stomac sau intestine.
Chinezii il foloseau inca din antichitate in tratamentul crizelor de astm. Din parti egale de ghimbir si morcovi (din radacinile rase se stoarce sucul), se administreaza cate doua lingurite de suc inainte de fiecare masa, in combinatie cu ceaiul de ghimbir.
In caz de greata sau indigestie se tine sub limba o bucatica de radacina de ghimbir sau se mananca 2-3 bucatele de tulpina de ghimbir proaspat. Senzatia de greata si voma va disparea imediat.
In caz de sughit rebel, o cana de suc din aceasta planta poate fi utila.
0.5 - 1.5 g de praf de radacina de ghimbir, luat de 3 ori pe zi, inainte de masa, inlatura durerile de cap de natura nevralgica si spastica, greturile si voma (la femeile insarcinate), trateaza bronsita si astmul bronsic.
Ghimbirul este sudorific, inducand si o senzatie puternica de incalzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant.
Este util in caz de astenie, fatigabilitate sexuala, impotenta, frigiditate.
Aplicat pe piele, ghimbirul mareste rezistenta la frig. Se recomanda extern in: reumatism, poliartrita reumatoida – frictiuni; dureri in gat – gargara cu tinctura diluata; sensibilitate la frig – frectii energice cu tinctura timp de cateva minute, dupa care se aplica un unguent.
Raul de masina, raul de miscare in general este combatut cu o felie (2-3 g) de radacina de ghimbir proaspat, mestecata indelung inainte de a fi inghitita. Are un gust iute extrem de pronuntat si este mai greu de suportat la inceput, insa efectul antivomitiv si de inlaturare a starilor de ameteala si a durerii de cap este prompt.
Tromboza - administrarea a 4 g de ghimbir proaspat, de doua-trei ori pe zi, la pacientii cu tulburari cardiovasculare grave, vreme de 2-3 luni, are efecte spectaculoase asupra trombozelor, incetinind viteza de coagulare a sangelui, impiedicand formarea cheagurilor de mari dimensiuni si migrarea

PRECAUTII IN CONSUMUL GHIMBIRULUI

Consumul de ghimbir se va face in cantitati mici si pe perioade reduse (sub 7 zile), la persoanele cu risc de hemoragie, deoarece micsoreaza viteza de coagulare. Ghimbirul va fi consumat cu prudenta si de catre persoanele cu colon iritabil si gastrita.

RETETE SIMPLE LA INDEMANA ORICUI

Siropul de ghimbir - se spala bine radacinile de ghimbir si apoi se dau prin razatoarea mica, dupa care imediat (ca sa nu se oxideze) se pun intr-un borcan si se adauga deasupra miere de albine, in proportia 1:2, adica la o lingura de ghimbir ras se pun 2 linguri de miere. Se lasa sa stea 2 saptamani, dupa care se filtreaza, obtinandu-se un sirop semi-limpede, cu gust puternic picant si foarte parfumat.

Dulceata naturala de ghimbir - se obtine din ghimbirul ras, ramas dupa extragerea siropului. Peste acest reziduu se adauga miere cat sa il cuprinda si sa ramana un strat de doua degete deasupra. Rezulta o mixtura puternic picanta, care se ia ca tonic digestiv, ca antiseptic faringian si ca stimulent nervos.

Sucul proaspat de ghimbir - se obtine la mixer (blender), in vasul acestuia punandu-se un litru de apa, o lingura de ghimbir maruntit, trei linguri de miere, o lamaie taiata in patru si doua mere maruntite. Se mixeaza tot acest amestec bine, apoi se filtreaza, rezultand un suc extrem de parfumat, puternic picant si cu efecte terapeutice extraordinare.