CEAPA VERDE

Odata cu venirea primaverii, vremea carnatilor, slaninutelor si a celorlalte bunatati pe care le-am consumat in lunile reci de iarna a cam trecut. Este vremea sa schimbam dieta bogata in grasimi in una mai usoara care sa ne permita sa pierdem colaceii de pe burta si de pe coapse, deoarece se vad al naibii de bine daca vrem sa purtam un tricou mulat, o rochita scurta si vaporoasa. Este vremea salatelor, a ciorbelor usoare, a cireselor si capsunilor.
La urma urmei e si mai simplu asa, nu ne mai pierdem prea multa vreme in bucatarie sau la supermarket. Pietele sunt pline de tot ce ne trebuie, pe tarabe sunt atatea verdeturi si flori, incat nu stii exact daca este vorba de o expozitie sau de o piata. Prin statii si pe la colturi de strada intalnim tot felul batrane sau gospodine, care tocmai si-au adunat ultimile verdeturi sau flori din gradina si ni le prezinta ca pe niste trofee.

CEAPA VERDE este diferita de ceapa matura. Incepand din februarie – martie, toata lumea o foloseste si nu este deloc greu de gasit sau de recunoscut. O savuram in salate, cu branza sau cu rosii. O punem in ciorbe si in o multime de alte preparate.

Ceapa verde este folosita de mii de ani in toata lumea. A fost descoperita pana si in morminte faraonilor. Datorita straturilor ei concentrice simboliza viata eterna in Egiptul antic si era daruita zeilor. In medicina traditionala a mai multor popoare nu este considerata doar un aliment ci si un medicament remarcabil.

Este un aliment bine tolerat de tubul digestiv, are efecte detoxifiante si regenerative puternice, combat destul de eficient radicalii liberi. Previne formarea calculilor biliari, regleaza tensiunea arteriala.

Nu putini sunt cei care evita sa consume ceapa sau usturoi, datorita respiratiei nu prea imbietoare care ramane dupa consumul acestora, cu toate ca acest aspect se poate remedia daca mestecam cateva frunze de patrunjel proaspat.

Alicina, o substanta cunoscuta pentru efectul sau antibacterian, detoxifiant si expectorant si nu in ultimul rand anticoagulant, este cea cared da aroma specifica cepei si usturoiului. Datorita proprietatilor alicinei, ceapa si usturoiul sunt unele dintre cele mai vechi si eficiente remedii in prevenirea si tratarea virozelor respiratorii, contribuie la scaderea coleserolului in sange si a trigliceridelor, prevenind astfel aparitia bolilor cadiovasculare. Pot impiedica formarea cheagurilor de sange responsabile de atatea afectiuni.
Datorita compusilor sulfurati din care face parte si alicina, ceapa si usturoiul au proprietati anticancerigene puternice, iar un consum zilnic de ceapa sau usturoi reduc riscul aparitiei cancerului de prostata, reduce riscurile aparitiei cancerului pulmonar la fumatori. Alicina este responsabila cu inlaturarea efectelor negative ale fumatului.

Atunci cand renuntam sa consumam ceapa sau usturoi, ne privam organismul de o sursa importanta de minerale, vitamine (A, B1,B2, B6 si C), fier, antioxidanti, saruri, calciu, magneziu, acid folic, potasiu si fibre alimentare. Toate acestea sunt responsabile de sertoninei, una dintre cele mai importante substante implicate in procesul de invatare. Un consum zilnic de ceapa verde poate creste cu peste 10% viteza de gandire si cu pana la 20% viteza de memorare. Datorita calciului creste rezistenta oaselor si aparitia osteoporozei. Copiii care consuma ceapa verde cresc mai repede in inaltime.
Ceapa verde proprietati diuretice si regleaza glandele endocrine. In cazul dereglarii functiilor tiroidei, apare fie cresterea fie scaderea in greutate a greutatii corporale, fie dereglari ale glandelor sexuale. S-a constatat ca tiroida celor care consuma ceapa in mod frecvent este mai bine controlata de hipofiza, fapt care duce pe langa alte beneficii si la mentinerea unei greutati corporale normale.

Pentru domnii care sufera de saterilitate sau impotenta, vestile sunt imbucuratoare. Ceapa verde consumata impreuna cu patrunjel proaspat, usturoi verde, telina (frunze si radacina), tarhon plus morcov (frunze si radacina), reprezinta un remediu natural, ce imbunatateste si remediaza aceste suferinte care le afecteaza increderea si psihicul celor care se confrunta cu ele. Chiar daca nu este la fel de rapida ca viagra, cura indelungata cu ceapa verde este sigura, si in plus nu afecteaza inima.
Este bine de stiut ca ceapa verde este unul dintre cele mai puternice si la indemana hipoglicemiante, de aceea este recomandata diabeticilor chiar si celor aflati in faze avansate.
In bolile renale cronice este indicat consunul de ceapa verde dimineata si seara in combinatie cu tarhon verde si ridichi.

O cura cu ceapa verde, scapa adolescentii de binecunoscutele cosuri care apar ca ciupercile dupa ploaie tocmai cand nu este momentul. Toata lumea apeleaza la tot felul de tratamente cosmetice, creme si de lotiuni care de care mai scumpe.
Reteta este simpla si la indemana oricui. Timp de 14 zile se renunta la fast-food si se consuma preponderent cruditati, din care sa nu lipseasca dimineata, pranz si seara o salata care sa contina ceapa verde, marar, ridichi si telina. Dupa cateva zile se va observa cum tenul devine din ce in ce mai curat si mai luminos.

Consumata seara aduce un somn linistitor si odihnitor.

Avand in vedere toate aceste se pare ca ceapa nu este doar un aliment ci si un remarcabil remediu, iar consulmul acesteia previne sau trateaza multe afectiuni.

GHIMBIRUL (ZINGIBER OFFICINALE)

GHIMBIRUL, cunoscut in lumea stiintifica sub denumirea de zingiber officinale, are aspectul banal al unui hrean. Se cultiva in Brazilia, Jamaica, Nigeria si intreaga Asie de sud si sud-est, dar cu precadere in India. A fost adus in Europa in timpul cruciadelor.
Tulpina plantei este ramificata si poate atinge chiar si un metru inaltime. Florile cresc grupate in forma de ciorchine, au culoare alba cu dungi purpurii. Frunzele sunt lungi si ascutite. Rizomul sau radacina are forma contorsionata si noduroasa.

Ghimbirul este foarte pretuit in bucatariile orientale, precum cea chineza, indiana, tailandeza, etc. Isi gaseste locul cu usurinta in orice bucatarie, fiind folosit in absolut toate tipurile de mancaruri, de la sosuri, supe, feluri principale, pana la deserturi si bauturi racoritoare sau alcoolice. Gratie uleiului esential pe care il contine, rizomul de ghimbir emana o savoare de lamaie piperata.
Rizomul nu se consuma crud, ci se curata indepartându-se coaja, si se taie in felii care se gatesc ca acompaniment la carnuri sau sosuri, in salate, curry-uri etc. Uneori se consuma pisat sau maruntit. In acest caz ghimbirul arata ca o pulbere fina asemanatoare piperului alb.

Din punct de vedere curativ, ghimbirul este recomandat inca din antichitate in tratamentul a numeroase afectiuni: sensibilitate la frig, dureri de gat, guturai, astm, gripa in faza incipienta, reumatism, rau de masina, rau de miscare, rau de inaltime, senzatie de voma persistenta, tulburari de apetit, digestie dificila, indigestie, gastrita hipoacida, astenie fizica si psihica, convalescenta, balonare, frigiditate.

Este util persoanelor cu circulatie periferica deficitara. Prin stimularea metabolismului, aceasta planta ajuta la eliminarea toxinelor, precum si la intensificarea arderii grasimilor. Ghimbirul este util persoanelor deprimate, fara pofta de viata, lente, letargice, aducand tonus, energie si optimism. Are efecte rapide asupra problemelor reumatice si digestive. Cand a fost descoperita, radacina de ghimbir era folosita ca un agent antiinflamator si impotriva senzatiei de voma. Datorita actiunii sale antiiinflamatoare ghimbirul este benefic in special bolnavilor cu artrita reumatoida. Spre deosebire de medicamentele obisnuite, ghimbirul nu are efectele secundare acestora.
Ceaiul din radacina de ghimbir s-a dovedit eficient si in tratamentul bolnavilor de cancer care au facut chimioterapie. Pe langa faptul ca le inlatura greata, ghimbirul ii ajuta si pe cei cu ameteli si vertijuri. Doza zilnica prescrisa de medic in astfel de situatii a fost de 2-4 capsule sau sub forma de ceai.

INDICATII TERAPEUTICE


Ceaiul de ghimbir este un bun remediu in raceli, fiind un calmant ideal in inflamatiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii.
Ceaiul de ghimbir – mod de preparare

Se pun la fiert 250-300 ml apa.
Dupa ce da in clocot, se adauga 10 g ghimbir proaspat taiat felii subtiri care se fierb inca 10 minute. Ceaiul se poate indulci dupa gust cu miere. Se beau 2-3 cani de ceai fierbinte pe zi.
In caz de tuse, stoarceti o radacina de planta si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml apa fierbinte. Beti cate 1-2 cani pe zi pana la disparitia tusei.
Tinctura - o lingurita de tinctura diluata in 100 ml apa, de 3-4 ori/zi.
Capsule cu extract de ghimbir - se pot lua 2- 3 capsule/zi cu un pahar de apa (dimineata si seara) in timpul mesei.
Dupa o masa copioasa, infuzia de ghimbir este ideala si ajuta la eliminarea gazelor din stomac sau intestine.
Chinezii il foloseau inca din antichitate in tratamentul crizelor de astm. Din parti egale de ghimbir si morcovi (din radacinile rase se stoarce sucul), se administreaza cate doua lingurite de suc inainte de fiecare masa, in combinatie cu ceaiul de ghimbir.
In caz de greata sau indigestie se tine sub limba o bucatica de radacina de ghimbir sau se mananca 2-3 bucatele de tulpina de ghimbir proaspat. Senzatia de greata si voma va disparea imediat.
In caz de sughit rebel, o cana de suc din aceasta planta poate fi utila.
0.5 - 1.5 g de praf de radacina de ghimbir, luat de 3 ori pe zi, inainte de masa, inlatura durerile de cap de natura nevralgica si spastica, greturile si voma (la femeile insarcinate), trateaza bronsita si astmul bronsic.
Ghimbirul este sudorific, inducand si o senzatie puternica de incalzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant.
Este util in caz de astenie, fatigabilitate sexuala, impotenta, frigiditate.
Aplicat pe piele, ghimbirul mareste rezistenta la frig. Se recomanda extern in: reumatism, poliartrita reumatoida – frictiuni; dureri in gat – gargara cu tinctura diluata; sensibilitate la frig – frectii energice cu tinctura timp de cateva minute, dupa care se aplica un unguent.
Raul de masina, raul de miscare in general este combatut cu o felie (2-3 g) de radacina de ghimbir proaspat, mestecata indelung inainte de a fi inghitita. Are un gust iute extrem de pronuntat si este mai greu de suportat la inceput, insa efectul antivomitiv si de inlaturare a starilor de ameteala si a durerii de cap este prompt.
Tromboza - administrarea a 4 g de ghimbir proaspat, de doua-trei ori pe zi, la pacientii cu tulburari cardiovasculare grave, vreme de 2-3 luni, are efecte spectaculoase asupra trombozelor, incetinind viteza de coagulare a sangelui, impiedicand formarea cheagurilor de mari dimensiuni si migrarea

PRECAUTII IN CONSUMUL GHIMBIRULUI

Consumul de ghimbir se va face in cantitati mici si pe perioade reduse (sub 7 zile), la persoanele cu risc de hemoragie, deoarece micsoreaza viteza de coagulare. Ghimbirul va fi consumat cu prudenta si de catre persoanele cu colon iritabil si gastrita.

RETETE SIMPLE LA INDEMANA ORICUI

Siropul de ghimbir - se spala bine radacinile de ghimbir si apoi se dau prin razatoarea mica, dupa care imediat (ca sa nu se oxideze) se pun intr-un borcan si se adauga deasupra miere de albine, in proportia 1:2, adica la o lingura de ghimbir ras se pun 2 linguri de miere. Se lasa sa stea 2 saptamani, dupa care se filtreaza, obtinandu-se un sirop semi-limpede, cu gust puternic picant si foarte parfumat.

Dulceata naturala de ghimbir - se obtine din ghimbirul ras, ramas dupa extragerea siropului. Peste acest reziduu se adauga miere cat sa il cuprinda si sa ramana un strat de doua degete deasupra. Rezulta o mixtura puternic picanta, care se ia ca tonic digestiv, ca antiseptic faringian si ca stimulent nervos.

Sucul proaspat de ghimbir - se obtine la mixer (blender), in vasul acestuia punandu-se un litru de apa, o lingura de ghimbir maruntit, trei linguri de miere, o lamaie taiata in patru si doua mere maruntite. Se mixeaza tot acest amestec bine, apoi se filtreaza, rezultand un suc extrem de parfumat, puternic picant si cu efecte terapeutice extraordinare.